Cafeaua…


….minunata şi aromata expresie a celui mai popular drog din lume, cafeina,a început să se răspândească în Etiopia, în secolul al XV-lea şi nu s-a mai oprit de atunci.

Oferind lumii arabe o alternativă la alcool, a dat ghes unei culturi a cafenelelor, care a făcut înconjurul lumii, stimulând conversaţiile intelectuale şi schimbul de noi idei.

Apoi, în Europa secolului al XVIII-lea, în perioada Iluminismului, cafenelele au devenit locul în care se joacă şah, se pun la cale strategii politice, se discută afaceri şi se socialiazează, scria Tom Standage, în cartea sa “O istorie a lumii în şase pahare”.

Astăzi cafeaua este savurată pe tot globul, cu Finlanda (în mod surprinzător) lider în topul consumatorilor de cafea. Finlandezii beau în medie 608.2 litri de cafea, scrie BBC.

Cafeaua este, după ulei, cea mai valoroasă marfă exportată de ţările în curs de dezvoltare, potrivit Băncii Mondiale.

Şi totuşi, fermierii care cultivă arborii de cafea rămân doar cu 10% din cele 80 de milioane de dolari pe care le scoate la iveală anual industria.  În medie un producător de cafea obţine cam 15 cenţi la 500 de grame vândute, iar culegătorii boabelor de cafea câştigă în jur de 4 cenţi la aceeaşi cantitate.

Pentru a combate acest fenomen, a început, în 1988, în Olanda, o mişcare de impunere a unui comerţ de cafea corect. Certificatul de comerţ corect urmăreşte să asigure condiţii corecte de muncă, un preţ rezonabil, protecţia mediului, comerţul direct, transparenţă şi suport pentru dezvoltarea comunităţii.

Chiar dacă comerţul corect reprezintă doar un procent mic din oferta globală, s-a dezvoltat în ţările din Africa, America Centrala şi de Sud, Oceania şi Asia, devenind mai răspândit în zonele cu cafenele din metropole.

Cunoscătorii în domeniul cafelei spun că o cafea preparată manual crează “terroir” adică are gustul locului din care provine.

Potriv experţilor, unele cafele keniene sunt uscate cu iz de fructe de pădure şi limpezime acidică , în vreme ce cafeaua Andes Mountains din America de Sud poate fi blândă şi dulce, plină de aromă de trestie de zahăr.

Brazilia, care produce o treime din cantitatea mondială de cafea, este cunoscută pentru aciditatea redusă, care o face candidată ideală pentru amestec, scria Kevin Sinnot, în cartea sa “Arta şi meşteşugul cafelei”.

Boabele de cafea din Yemen sunt deopotrivă echilibrate şi complexe în gust şi tind să se macine bine alături de boabele din Java sau Sumatra.

Infuzia

Cafeaua este obţinută prin prăjirea seminţelor (boabelor) plantei, măcinându-le şi apoi fâcându-se infuzie, printr-o varietate de metode.

În Turcia cafeaua este infuzată fierbând cafeaua măcinată fin într-un vas de cupru, iarîn Italia espresso este infuzat prin presiune ce durează aproximativ 30 de secunde, într-un aparat electric, adăugând apă aproape fierbinte peste cafeaua măcinată din pachete vidate.

În Franţa, cafeaua măcinată este combinată cu apa fierbinte în vasul naţional,  presa franceză, un dispozitiv cu un piston ce este împins în jos după infuzie, pentru a separa boabele de cafeaua obţinută. Deşi nu aveau încă presa când au colonizat Vietnamul la 1800, francezii au adus cafeaua cu ei, motiv pentru care aceasta este cultivată şi consumată la scală largă în ţara din Sudul Asiei. Cafeaua vietnameză este infuzată în porţii mici, folosind un filtru picurător de metal aflat deasupra ceştii de cafea

Japonia a devenit faimoasă pentru cafeaua ei cu gheaţă, obţinută prin infuzarea cafelei fierbinte şi răcirea instantanee. Cafeaua măcinată este mai întâi pusă într-un filtru, sub care se află o cană de scurgere. Apoi apa fiartă este turnată peste cafea, astfel încât aceasta începe să picure şi apoi imediat se răceşte. Susţinătorii acestei metode spun că aşa se reţine aroma şi se izolează de oxigen, rezultând o cafea mai dulce şi nu foarte tare.

Sortimentele

Turcia

Cafeaua ocupă un loc central în cultura turcilor, încă de la apariţia primelor cafenele, la 1500. Cuvântul turcesc pentru cafea este  kahvaltı, care înseamnă“înainte de cafea”, oferind indicii privind momentul zilei în care localnicii beau prima cană de cafea.

Cafeaua turcească, servită în ceşti mici, zaţul rămânând pe fundul ceştii, este foarte consistentă, neagră, tare şi dulce. O grămadă de zahăr şi uneori mirodenii precumnucşoara şi cicoarea sunt adăugate pentru a se obţine ceea ce adeseori poate fi luat drept un bogat desert.

O tradiţie ce s-a transmis din generaţie îna generaţie este ghicitul în cafea. După ce un musafir îşi termină de băut ceaşca de cafea, gazda poate răsturna cana cu faţa în jos, să permită zaţului să se aşeze şi să citească apoi în cafea.

Italia

În Italia, un caffé este o înghiţitură de espresso, una foarte concentrată. Deşi italienii beau espresso toata ziua, alte două băuturi naţioanale, cappuccino şi caffé latte, sunt consumate tradiţional dimineaţa. Caffé latte este făcută cu espresso şi spumă de lapte, în timp ce la cappuccino se adaugă frişca spumă. Băuturile cu lapte nu sunt consumate de obicei după masă, pentru că „Italienii se sperie la gândul că atâta lapte fierbinte se va lovi de stomacul lor plin”.

Brazilia

Similar, mulţi brazilieni beau espresso ziua-ntreagă. Versiunea braziliană, cafezinho, este făcută amstecând apă fierbinte, cafea măcinată fin şi zahăr într-un filtru. Ca şi cafeaua turcească, cafezinho este neagră, tare şi dulce, dar nu la fel de consistentă, servindu-se tot în ceşti mici.În America Centrală şi de Sud cafeaua este de obicei infuzată folosind filtrul “şosetă”, un simplu săculeţ de pânză, care serveşte drept sită.

Vietnam

În secolul al XIX-lea, în timpul dominaţiei franceze, laptele proaspăt era dificil de depozitat, aşa că laptele condensat i-a luat locul. Un delicioas răsfăţ, cafeaua vietnameză cu gheaţă,  cà phê sữa đá, este obţinută prin adăugarea cafelei concentrate în laptele condensat, agitând-o şi vărsând-o peste gheaţă. Într-o fierbinte zi de vară este dulcea perfecţiune.

Thailanda

Vremea în Thailanda aduce cu ea cafeaua rece, dulce şi cremoasă. Cafeaua thailandeză lăsată mult la infuzat, aromată cu cicoare şi combinată cu lapte condensat şi gheaţă. Este desertul perfect după o masă thailandeză condimentată.

Viena
Naţiunile Unite au inclus “Cultura cafenelelor vieneze” în  Rezerva Naţională a Patrimoniului Cultural Intangibil din Austria. Acesta datează de la 1600, după asediul Vienei de către otomani. Când turcii au fost înfrânţi şi daţi afară, se zice că au lăsat în urma lor saci de cafea măcinată.

Astăzi, cafenelele vieneze, sau kaffeehaüser, sunt deschise de la 6 dimineaţa până la miezul nopţii, întâmpinând-şi clienţii pentru a poposi şi a se relaxa pentru câteva ore la o wiener mélange: cafea cu spumă de lapte şi topping de frişcă.

Statele Unite

Cafeaua a fost dintotdeauna populară în Statele Unite, în mare parte datorită ceaiului suprataxat de către britanici. Dar cultura cafelei a devenit un imperiu comerciaş când lanţuri precum Peet’s Coffee and Tea şi Starbucks au fost fondate, in 1966 şi respectiv 1971.

Deşi cafeaua la filtru a împânzit America, aceasta este asociată cu Americano, un espresso amestecat cu apă fierbinte. Se pare că băutura şi-a făcut apariţia în perioada celui de-al doilea Război Mondial, când soldaţii americani cantonaţi în Italia au descoperit cafeaua ca fiind doar o înghiţitură de espresso. Povestea spune mai departe că, dorinţa lor de a o consuma ca pe o cafea obişnuită i-a făcut să adauge apă fierbinte.

Kenia

Important producător de cafea, Kenia, are de mult un mod aparte de a bea cafeaua.Kahawa chungu, sau “cafeaua amară”, este o băutură tradiţională preparată în ceainice de bronz pe un cuptor cu cărbune de lemn şi este în mod normal savurată de către bărbaţi. Un fenomen ce s-a ivit recent este  apariţia cafenelelor în oraşe importante precum Nairobi. Din nefericire pentru kenieni, mare parte din cafeaua de calitate produsă în ţara lor este încă exportată în alte părţi ale lumii.

Anunțuri

Autor: puckmucky

I am a huge fan of....COFFEE! That's all about on this blog,coffee news,coffee facts,coffee taste,trivia and much more!